am preferat să alerg după închipuiri
pentru că frumosul nu își suportă frumusețea
chiar dacă traversează timpul din mijlocul timpului
orice ratare începe din oglindă
crede-mă pe cuvânt

totul se descompune la un moment dat
chiar și orele alea lungi când te așteptam cuminte pe o bancă
la universitate unde tu
îți ștampilai excesele din minte
forfota aia infernală
căldura zdrobindu-se de asfalt cu o sensibilitate de nedescris
m-au făcut să îți scriu despre lucruri
despre eșecurile care întotdeauna vor însemna puținul
dintr-un lucru bun
pentru că bunătatea draga mea a plecat întotdeauna
din amintirea cuiva
pentru care lumea nu a însemnat niciodată o singură culoare
vărsată până la abuz